bizarre miserere

Astazi voi fi sincer.
Calatoria domnului M imi pare din pacate ca a luat sfarsit. Am fost de la un capat la altul, am calatorit mult si am obosit. De gasit n-am gasit mai nimic, doar astronave promitatoare cu sateliti si statii meteo romantice. Toate astea au incercat sa mai aprinda mici scantei, scaparari spirituale intr-o cutie cu chibrite inchise, dar in schimb au creat doar lumanari in purcelusi si-un gol asa puternic incat mi-a dat senzatia ca am uitat totul, ca nu mai stiu nimic, ca certitudinea nu mai este certitudine, ci o vaga amintire aparent promitatoare.
Ma intreb daca filmul chiar a ajuns sa ma plictiseasca si sa nu mai prezinte niciun interes, nimic din farmecul pe care-l prezenta atunci cand pe rand mi-au fost substituite entuziasmul si frenezia cu cinismul si mizantropia. Nici macar nihilismul nietzschenian al coolului intangibil nu-mi pare sa mai aiba vreun sens anume decat acela al autoflagelarii perpetue in speranta ca timpul o sa treaca mai repede. Demersurile si doctrinele mele indecise ca saydick si prin urmare ca un bisexual dezorientat si suspect au devenit banale prin angoasa bantuitoare a repetitiei. Singura bogatie pe care pot sa mi-o mai insusesc este cea a vocabularului. E deja evident ca orice demers creativ al meu are rolul de a manipula minti si asta ma transforma treptat intr-un nucleu autosuficient. Nu a trebuit niciodata sa atarne ca o povara asupra ta faptul ca am incercat sa-mi impart creatia cu tine. Nu mi-ai datorat niciodata nimic, poate doar receptivitate si imi place sa cred ca m-am bucurat cel putin din partea ta de aceasta mica cerinta si apreciez. Am ajuns sa-mi creez singur complexe pentru a-mi impotrivi natura sedentara stiind totusi ca un bolnav ca mine de auto-filie nu poate concepe ideea ca alt om are un rafinament al gustului indeajuns de mare cat sa distinga mereu ce-i mediocru sau decent de ce-i sublim. As vrea sa vina unul mai destept decat mine si sa ma dezarmeze complet in fata propriei mele filozofii in timp ce eu sa-mi extirp si curat intreaga mucoasa a arogantei. Sa tusesc ca un porc luminat.
Esti cam sensibil, Radu.
(aici ar merge si-un chit chit...dar scoatem indicatiile scenice)
Astept acum sa trimit textul singurei persoane care-mi poate da unda verde. Sper sa se intample cat mai curand.
Peste nu foarte multe ore o sa iau un pumn mare de pastile. Am fost umilit de nimeni altul, alter egoul meu.

Pentru cine trebuia calatoria nici n-a inceput si s-a terminat prea brusc. Incerc sa nu ma mai flatez.
Elucidez misterul. De-aici Mastorna se striveste si ramane M. Misteriosul Mastorna.
Ce frumoasa-i viata.