Homemade Superhero

2008-09-11T08:14:00.000-07:00

bizarre miserere

Astazi voi fi sincer.
Calatoria domnului M imi pare din pacate ca a luat sfarsit. Am fost de la un capat la altul, am calatorit mult si am obosit. De gasit n-am gasit mai nimic, doar astronave promitatoare cu sateliti si statii meteo romantice. Toate astea au incercat sa mai aprinda mici scantei, scaparari spirituale intr-o cutie cu chibrite inchise, dar in schimb au creat doar lumanari in purcelusi si-un gol asa puternic incat mi-a dat senzatia ca am uitat totul, ca nu mai stiu nimic, ca certitudinea nu mai este certitudine, ci o vaga amintire aparent promitatoare.
Ma intreb daca filmul chiar a ajuns sa ma plictiseasca si sa nu mai prezinte niciun interes, nimic din farmecul pe care-l prezenta atunci cand pe rand mi-au fost substituite entuziasmul si frenezia cu cinismul si mizantropia. Nici macar nihilismul nietzschenian al coolului intangibil nu-mi pare sa mai aiba vreun sens anume decat acela al autoflagelarii perpetue in speranta ca timpul o sa treaca mai repede. Demersurile si doctrinele mele indecise ca saydick si prin urmare ca un bisexual dezorientat si suspect au devenit banale prin angoasa bantuitoare a repetitiei. Singura bogatie pe care pot sa mi-o mai insusesc este cea a vocabularului. E deja evident ca orice demers creativ al meu are rolul de a manipula minti si asta ma transforma treptat intr-un nucleu autosuficient. Nu a trebuit niciodata sa atarne ca o povara asupra ta faptul ca am incercat sa-mi impart creatia cu tine. Nu mi-ai datorat niciodata nimic, poate doar receptivitate si imi place sa cred ca m-am bucurat cel putin din partea ta de aceasta mica cerinta si apreciez. Am ajuns sa-mi creez singur complexe pentru a-mi impotrivi natura sedentara stiind totusi ca un bolnav ca mine de auto-filie nu poate concepe ideea ca alt om are un rafinament al gustului indeajuns de mare cat sa distinga mereu ce-i mediocru sau decent de ce-i sublim. As vrea sa vina unul mai destept decat mine si sa ma dezarmeze complet in fata propriei mele filozofii in timp ce eu sa-mi extirp si curat intreaga mucoasa a arogantei. Sa tusesc ca un porc luminat.
Esti cam sensibil, Radu.
(aici ar merge si-un chit chit...dar scoatem indicatiile scenice)
Astept acum sa trimit textul singurei persoane care-mi poate da unda verde. Sper sa se intample cat mai curand.
Peste nu foarte multe ore o sa iau un pumn mare de pastile. Am fost umilit de nimeni altul, alter egoul meu.

Pentru cine trebuia calatoria nici n-a inceput si s-a terminat prea brusc. Incerc sa nu ma mai flatez.
Elucidez misterul. De-aici Mastorna se striveste si ramane M. Misteriosul Mastorna.
Ce frumoasa-i viata.

2008-07-25T09:31:00.000-07:00

Through his brown dark eye(s)

2008-07-22T15:27:00.000-07:00

fiule, sunt pasional

este normal sa plangi la un film. mai ales daca esti autor trebuie sa fii instabil emotional, dezechilibrat, frustrat, complexat...traumatizat. si sa nu fie ceva a la godard ca e lame. tre sa fie ceva introspectiv. filmul trebuie sa te lase ca spectator, fara speranta. nu poti atinge asta decat atingand un stadiu avansat al descumpanirii. eu cand eram mic am plans la titanic si s-a ras de mine. de atunci nu pot sa mai plang la un film. nici macar la unul prost. nici macar la lars von trier, acel satanist indoctrinat. nu stiu daca chiar mi-am auto impus si auto indus desensibilizarea, dar tind sa cred ca este vorba de un blocaj, o stapanire de sine, am devenit precaut. asta impune rigidate si deseori frustrant este ca filmele ma emotioneaza profund. gandeste-te la o trauma de genul "ruda moarta". genul asta de soc se apropie de fatalismul unora ca bergman si de teama morbida de moarte. caracter obscur. asa ca faci ceva care sa te lase rece. sa te manance pe interior. sa fii un fifi boy si sa fii cool in acelasi timp. ca si cu copiii. trebuie sa-ti doresti sa ai un copil neatragator. doar asa poti nadajdui ca va deveni intelept. alminteri cu un copil atragator nu poti nazui decat ca va fi fericit in autosuficienta lui. ceea ce pentru un parinte e suficient, ce-i drept. dar totul devine zadarnic intr-o lume tot mai cosmetizata. si atunci cum sa nu ma deprim cand un film ca "300" cu abordarea aia teribila are un asemenea succes comercial. asta vorbeste cat de shallow sunt entuziasmatii gay. si-atunci te intrebi "pentru ce? pentru cine...imi exercit creativitatea?" pentru confortul meu mental? lumea e decazuta, depravata, ignoranta...si totul se reduce la motivarea intrinseca. ce lume dezechilbrata. construim rachete in loc sa locuim in copaci si sa invatam sa ne iubim. ce frumos era cand hentaiurile nu erau animate. si-atunci imi da o lacrima...atunci... imi da... o lacrima. de ce? Pentru ca fiule, sunt pasional.

2008-07-01T11:49:00.000-07:00

Kinder(e) si filmele porno de epoca

Stricati-va familia si nu disperati. Aveti nevoie doar de un CV si prea mult timp liber.
Construim o religie. Pentru toti cei care stiu ca "dincolo de hibe ereditare, elementar e faptul ca femeia ramane un produs reusit: are o natura perfecta dar nicio taina de descoperit" (Rancid)
Si ieftin un rendez-vous houston...ca o orgie sadeica, dar cu spirit nemtesc.
Pentru ca toata lumea se intreaba la un moment dat de ce.

Kinderele nu mai sunt cum erau pe vremuri. Le lipseste ciocolata...

2008-06-23T14:27:00.000-07:00

loop

Sunt beat?
Nu mai conteaza, continua sa fugi domnule M. Fugi pana simti ca-ti sar firele de par din nas si parfumul scarii de bloc te plezneste ca un camatar iubitor de arta. Fugi de toti oamenii negri borati care te alearga sa-ti sparga teasta nu pentru bani, ci doar de dragul de a o face. Cateodata cand fug mi se pare ca totul in jurul meu intra intr-o distilare perpetua si mintea mi-e inundata de melodiile lindei scott si ma gandesc ca am un penis frumos. Ma gandesc ca alerg spre lanuri de porumb sectionate de semne extraterestre in care se gasesc si tarabe suvenir ozn. Trebuie sa ma gandesc la un pat cald in care nimic nu o sa se intample si sa fug ca o digestie necontrolata. Imi vine in minte formula "stiati ca" dintr-un roman incercat de prea multe ganduri negre.

Te rog eu adu-ti aminte de un muzical in cinstea unui decedat de cancer pulmonar. Unde este acel dadaist psihotic care acum a trecut pe lumea cealalta, rapus de propriile frustrari si traume? "Acum ii tributez patosul repulsiv in acest muzical" ca si in textele hi5. Cititi-le cu prima ocazie. Dar nu te uita in jos, nu te uita in spate, nu te uita deloc si fugi domnule M...gandeste-te la cancer si la pesteri. Gandeste-te la miile de filme din care-ti poti face cazemata in copaci. Mult mult aracet.

Of tu kasper hauser.
tine minte...esti dovada vie ca doamna bovary ar putea avea alt final.

Si crede-ma nu ma astept sa-ti placa...daca as scrie ceva bun, as pastra pentru mine.

2008-06-16T16:23:00.000-07:00

Bach Cuisine

Imagini din "Orice se poate intampla"
O sa incerc sa postez in curand si filmul sau macar un link.

2008-06-14T20:04:00.000-07:00

Guess that tune

Draga prietene rRanced,

S-a dus si primul meu an de facultate. M-am gandit sa-ti scriu pentru ca mereu am crezut ca expertiza ta se incadreaza aici.
Asa cum m-ai obisnuit inca de mic cand ma loveai cu dictionarul peste maini, mediul academic s-a dovedit a fi intradevar doar un prilej de a invata cuvinte noi si a intalni "bagaboante mici", foarte frumoase si rafinate si snoabe; cum spuneai tu...spirit gregar. Ti-ar placea aici la noi, generatia 88-89 este asa cum ai spus inca de pe-atunci formata din "spirite" nihiliste, uniformizate mental ce incearca sa se dea cu capul de peretii salilor de curs claustrofobice, inganand in cor another brick in the wall. Suntem foarte putini si aici te rog sa-mi scuzi modestia, dar chiar suntem foarte putini cei care avem o afinitate pronuntata pentru arta si care suntem totodata firi polemice si deschise la minte. Ma simt prea filosof printre tinerii astia sarguinciosi. Asta ma ingrijoreaza si incerc sa gandesc in perspectiva asa cum mi-ai spus intotdeauna sa fac, dar la ce sa te astepti de la o generatie care a crescut cu muzica goth si animeuri, citind alistar crowley si john milton si dorind sa atinga nemurirea prin magie neagra? Si aici vorbesc de orice domeniu de activitate.
Stiu ca si tu esti foarte delasator cand vine vorba de invatamantul sistematic. Te-am admirat pentru ca erai genul "slacker", "wise guy", puteai sa filozofezi cu profesorii; lucru pe care l-am incercat intotdeauna si eu, dar cerintele erau prea inguste si stii ca am o problema cu a memora mormane de texte evazive si-n plus sunt mult prea obsedat de sine si pierdut in propriile-mi ganduri pentru a rezista intr-un mediu academic fara a-mi exacerba orgoliul. Am devenit foarte cinic. Sunt foarte intuitiv si incep sa ma gandesc ca fara demersuri creative as intra si eu intr-o depresie psihotica. Devin tot mai mizantrop pe zi ce trece; lumea nu ma mai surprinde cu nimic, tinerii sunt victimizati de fashion, trend, in timp ce cei mai destepti dintre ei au entuziasmul ala tipic tineresc care ma dezgusta, pentru ca precede de fapt descumpanirea ce survine in momentul in care realizezi ca esti neputincios si ca doar prin arta si asta patrunzand in mainstream, le poti injecta valori, poti impune alte repere. Descumpanire totala si mizantropie...asta e atitudinea rationala a celui vindecat de teribilism. Si dupa cum vezi, am inceput sa-ti calc pe urme si in curand o sa ajung si eu un "rude boy" care tine sa monipolizeze discutia, care are genul ala de confidenta vanitoasa ce il impiedica sa poarte un dialog cum se cuvine.

O sa te rog sa-mi ierti sentimentul de deja vu pe care poate ti l-a oferit textul si astept sa dai un semn sa polemizam in continuare pe utopii violente.

Al tau drag,

Mizantropul cu nume de cod Ben

2008-06-11T10:48:00.000-07:00

Buffalo Garvey si curvele Felliniene

Deseori visez ca merg la facultate cu un autobuz de scoala si port uniforma. Totul poarta lentoarea caracteristica slow motionului ca o plictiseala vesela. Colegii mei se tin de mana si rad; toti au fetele lor de pe hi5. Sunt niste frumosi, in timp ce eu sufar de acnee inca juvenila. In rest se simte asa o veselie hippy-lsd scoasa din the golden path. Autobuzul se opreste si soferul ne pupa pe toti pe obraz. Intru in facultate si actorii trag pe nas praf din vestiarele lor. 5 cai trec prin fata mea, doar unul se intoarce si parca priveste prin mine. Ma ridic printre balustradele de la scari; sunt in lift, doar ca liftul e doar o platforma pe care stau, fara pereti, fara tavan.

Trec pe langa baie si vad ca usa este larg deschisa. Profesorul de scenografie si-o trage cu femeia grasa de la bufet. Lumea trece pe langa ei dar nimeni nu-i baga in seama. Visez ca profesorii de pe hol isi beau cafeaua si se saluta intre ei. Nimeni nu se grabeste. Poza studentului lunii zace pe perete, de cele mai multe ori este poza mea; alteori pur si simplu lipseste. Fetele vin si aduc flori sub poza, cateodata pixuri si diferite numere de compact. Trec puntea suspinelor si ajung pe holul ce duce spre sala 3c. Barbati si femei stau in stanga si in dreapta holului, femeile cu flori ridicate in aer, barbatii aplaudand. Nici nu trebuie sa imi misc picioarele, parca plutesc spre usa indepartata a salii. Ma simt ca scheider la sfarsitul filmului. Langa usa stau parintii mei. Tatal meu este legat la ochi si zambeste. Tine un rucsac kata in brate, in timp ce maica-mea imbracata intr-un costum de baie alb tine o oala cu ciorba. Imi zambeste si ea. Eu ma simt gadilat.

Intru in clasa si zeci de scaune fac 2 scaune mai mari pe care stau profesorii mei de regie. Colegele mele pozeaza nud, la lumina a doua proiectoare de 6000. Se misca necontrolat, in timp ce Marius imbracat in costum si cu ochelari de soare le explica ca trebuie sa stea nemiscate ca vrea sa faca stop-motion cu ele. Fumeaza si rade, iar Cristi il ajuta scriindu-le fetelor cu vopsea neagra pe trup Assa Nissi Massa. D N danseaza gol, intr-un halat deschis in mijlocul clasei, tipand ca si el vrea poze si ca-si asteapta randul, dandu-se cu ruj pe buze. Tudor sta cu boomul deasupra lui razand in timp ce fetele ii fac ochi dulci.

TP la tobe canta impreuna cu formatia lui melodia care m-a urmarit inca de la inceput. Profesorii imi fac semn cu mana sa ma apropii. In locul ecranului de vizionari se afla o oglinda mare si ei imi spun sa fac filmul pe loc, sa-l joc, sa-l regizez si daca nu sa-mi arat penisul. Incerc sa refuz, dar doi colegi ma prind si intr-o clipa am si pantalonii si chilotii jos. Toata lumea se opreste din ceea ce facea si isi arunca privirile asupra mea, mai putin formatia care continua sa cante. Toti incep sa rada. Si profesorii si D si fetele si Tudor si Marius si Cristi, toata lumea. Imi ridic privirea in ecranul-oglinda si vad cat de slab sunt, in timp ce deasupra unui penis minuscul scrie virgin.

Poate ca ar fi trebuit sa fac filmul. Mai am 8 minute si jumatate. Cateodata visez si ca nu ma mai trezesc.