Guess that tune






Draga prietene rRanced,

S-a dus si primul meu an de facultate. M-am gandit sa-ti scriu pentru ca mereu am crezut ca expertiza ta se incadreaza aici.
Asa cum m-ai obisnuit inca de mic cand ma loveai cu dictionarul peste maini, mediul academic s-a dovedit a fi intradevar doar un prilej de a invata cuvinte noi si a intalni "bagaboante mici", foarte frumoase si rafinate si snoabe; cum spuneai tu...spirit gregar. Ti-ar placea aici la noi, generatia 88-89 este asa cum ai spus inca de pe-atunci formata din "spirite" nihiliste, uniformizate mental ce incearca sa se dea cu capul de peretii salilor de curs claustrofobice, inganand in cor another brick in the wall. Suntem foarte putini si aici te rog sa-mi scuzi modestia, dar chiar suntem foarte putini cei care avem o afinitate pronuntata pentru arta si care suntem totodata firi polemice si deschise la minte. Ma simt prea filosof printre tinerii astia sarguinciosi. Asta ma ingrijoreaza si incerc sa gandesc in perspectiva asa cum mi-ai spus intotdeauna sa fac, dar la ce sa te astepti de la o generatie care a crescut cu muzica goth si animeuri, citind alistar crowley si john milton si dorind sa atinga nemurirea prin magie neagra? Si aici vorbesc de orice domeniu de activitate.
Stiu ca si tu esti foarte delasator cand vine vorba de invatamantul sistematic. Te-am admirat pentru ca erai genul "slacker", "wise guy", puteai sa filozofezi cu profesorii; lucru pe care l-am incercat intotdeauna si eu, dar cerintele erau prea inguste si stii ca am o problema cu a memora mormane de texte evazive si-n plus sunt mult prea obsedat de sine si pierdut in propriile-mi ganduri pentru a rezista intr-un mediu academic fara a-mi exacerba orgoliul. Am devenit foarte cinic. Sunt foarte intuitiv si incep sa ma gandesc ca fara demersuri creative as intra si eu intr-o depresie psihotica. Devin tot mai mizantrop pe zi ce trece; lumea nu ma mai surprinde cu nimic, tinerii sunt victimizati de fashion, trend, in timp ce cei mai destepti dintre ei au entuziasmul ala tipic tineresc care ma dezgusta, pentru ca precede de fapt descumpanirea ce survine in momentul in care realizezi ca esti neputincios si ca doar prin arta si asta patrunzand in mainstream, le poti injecta valori, poti impune alte repere. Descumpanire totala si mizantropie...asta e atitudinea rationala a celui vindecat de teribilism. Si dupa cum vezi, am inceput sa-ti calc pe urme si in curand o sa ajung si eu un "rude boy" care tine sa monipolizeze discutia, care are genul ala de confidenta vanitoasa ce il impiedica sa poarte un dialog cum se cuvine.

O sa te rog sa-mi ierti sentimentul de deja vu pe care poate ti l-a oferit textul si astept sa dai un semn sa polemizam in continuare pe utopii violente.

Al tau drag,

Mizantropul cu nume de cod Ben